A trecut ceva timp de când au fost reluate negocierile dintre Chisinau si Tiraspol. Presedintele Voronin a declarat cu acel prilej ca este foarte aproape momentul reîntregirii teritoriale a Republicii Moldova – lucru ce a surprins toata lumea.
De asemenea, ministrul de externe, Andrei Stratan, a precizat faptul ca
autoritatile moldovene spera sa solutioneze problema transnistreana
pâna la sfârsitul acestui an. În aceeasi ordine de idei, ambasadorul
Federatiei Ruse în Moldova s-a aratat satisfacut de reluarea
negocierilor de catre partile moldoveneasca si transnistreana.
Presa ruseasca a subliniat ca Moscova a jucat un rol principal în
organizarea întâlnirii dintre presedintele Moldovei si liderul de la
Tiraspol.
Este firesc sa ne întrebam ce interese are Kremlinul, ce a determinat alegerea unei noi tactici în problema transnistreana?
Rusia nu renunta la Moldova
Prin aceasta schimbare de pozitie, Rusia urmareste sa modifice raportul de forte nefavorabil, prefi gurat în rezultatul Summitului de la Bucuresti.
Pentru erijarea Rusiei în calitate de factor principal în regiune e necesar ca aceasta sa-si poata menti-ne infl uenta asupra conducerii de la Chisinau si Tiraspol, ca o contrapondere la politica de integrare în NATO dusa de Kiev.
În acest sens, propunerile presedintelui Voronin au gasit o sustinere
nesperata la Moscova. Dupa mai multi ani de cautari, Kremlinul a
considerat oportun sa ia în calcul oferta autoritat ilor de la
Chisinau, insistând în schimb pe necesitatea apropierii pozitiilor
celor doua parti în conflict.
Având în vedere ca Ucraina si Georgia doresc sa se distanteze tot mai
mult de Rusia, Moscova va experimenta în cazul Republicii Moldova o
noua tactica de sporire a influentei sale prin impunerea unui acord ce
ar putea legitima prezenta militara rusa si interesele sale economice.
Asa-numita retragere a fortelor si armamentului rusesc din Transnistria
s-ar putea produce doar cu conditia neutralizarii si a demilitarizarii
întregului potential defensiv al Moldovei.
Prevederile incluse recent în noul proiect al Concept iei securitatii
nationale privind reducerea armatei nationale la nivelul unui
contingent militar, cu misiuni de aparare si participare si misiuni de
mentinere a pacii vorbesc de la sine.
Or, interesele de securitate ale oricarui stat ce se respecta nu-i pot
permite sa-si autolichideze fortele armate, mai ales ca se confrunta cu
astfel de amenintari majore, cum ar fi prezenta unor forte straine si a
unor unitati paramilitare conduse de un regim separatist.
La granita cu UE
Situatia în zona de securitate din regiunea de est a Moldovei nu este
cu nimic mai buna decât era. Dimpotriva, initiativele partii moldovene
privind retragerea posturilor de militie si graniceri transnistreni din
regiune, modifi - carea formatului fortelor de mentinere a pacii cu o
misiune de observatori militari si civili sub egida UE au fost respinse.
Misiunea UE de asistenta la frontiera este singura prezenta civila europeana, cu un mandat destul de redus.
E putin probabil ca o misiune comuna UE - Rusia de stabilizare
postconfl ict ar putea fi acceptata, de vreme ce Moscova si Tiraspolul
nu au consimt it nici asupra participarii reprezentantilor SUA si UE cu
drepturi depline la procesul de negocieri.
Totodata, prin initiativa sa de reluare a discutiilor directe dintre
Chisinau si Tiraspol, Moscova doreste sa diminueze si rolul Kievului în
procesul de negocieri. Nu întâmplator, ministrul ucrainean de externe a
efectuat o vizita-surpriza la Chisinau în ajunul întrevederii lui
Vladimir Voronin cu Igor Smirnov, mentionând ca presedintele Iuscenko
ar putea vizita Moldova în cazul acceptarii propunerilor ucrainene.
Se stie ca blocarea comert ului agentilor economici transnistreni
neînregistrat i conform prevederilor legale ale Republicii Moldova a
fost posibila doar gratie acordului dat de partea ucraineana în martie
2006. De asemenea, Moldova depinde de pozitia Ucrainei si în multe alte
probleme- cheie ale securitatii nationale.
Presedintele moldovean a fost atras deja într-un joc periculos cu Vl.
Putin. Este put in probabil sa refuze onorarea acestor „întelegeri",
precum în cazul memorandumului Kozak. Perspectiva pierderii alegerilor
parlamentare va determina conducerea Partidului Comunist sa se asigure
de sprijinul Rusiei. Este evident ca fara aceasta, conducerea Moldovei
nu este capabila sa ajunga la o solutionare în problema transnistreana.
Totusi, rolul Rusiei nu mai este cel dinainte, asa încât chiar si cu
sustinerea acesteia problema transnistreana nu va putea fi rezolvata în
lipsa unui suport intern al popula- tiei si a unor fi nantari externe.
Însa, indiferent daca va fi sau nu gasita o solutie comuna pentru
Chisinau si Tiraspol, Moscova va reusi sa mentina politica externa si
de securitate a Moldovei în sfera de infl uenta a Rusiei, iar
comunistii de la Chisinau pot spera sa mai repurteze o victorie în
alegeri.
Miza, de aceasta data, o reprezinta populatia rusofona din Transnistria
si restul Moldovei, tot asa cum în alegerile din 2005 s-a mizat pe
sustina torii integrarii europene a Moldovei.
Comunistii ramân cu Rusia
De data aceasta, pentru Partidul Comunist din Moldova este prea riscant sa se bazeze pe sprijinul UE. În ultimii trei ani au fost realizate o serie de reforme din cele solicitate de UE în baza Planului de Actiuni.
A continua pe aceasta cale ar însemna ca partidul de guvernamânt îsi erodeaza avantajele de care dispune în calitate de forta politica majora. De aceea, pentru a evita surparea bazei sale electorale, comunistii moldoveni prefera sa revina la politica traditionala de apropiere de Rusia, împartasita de populat ia rusofona, ce constituie circa 40% din total.
Faptul ca doar un mic procent din populatie este preocupata de problema reintegrarii teritoriale a Moldovei constituie un argument în plus în favoarea tezei enuntate mai sus. Iata de ce consideram ca prin aceasta apropiere de Rusia, se urmareste nu atât reîntregirea tarii, cât cresterea popularitatii partidului condus de Vl.Voronin la alegerile din 2009.
Chiar daca, prin absurd, liderul separatist Smirnov ar cadea de acord
asupra revenirii Transnistriei în component a Moldovei, aceasta nu va
mai fi o Moldova proeuropeana si prodemocratica, ci un stat cu un regim
politienesc, prorus, antieuropean, anti-NATO si antidemocratic.
Cine are nevoie de o astfel de reintegrare? În realitate, reunifi carea
Moldovei este o himera, pe care au urmarit-o toti presedintii de pâna
acum ai acesteia, fara succes. Cine se mai îndoieste, nu are decât sa
citeasca proiectul Acordului de prietenie si colaborare dintre
Republica Moldova si Republica Moldoveneasca Transnistreana, înmânat
presedintelui Moldovei de liderul de la Tiraspol, cu prilejul reluarii
negocierilor.
În timpul ce a mai ramas pâna la alegeri spectacolul "reintegrarea
Moldovei" va continua, cu sau fara participarea populatiei din regiune.
Sursa:
Adevărul