Intr-un articol anterior,
publicat in luna septembrie, aratam ca Occidentul, pentru a evita o
escaladare a confruntarilor cu Rusia, ar putea accepta un aranjament
Transnistria contra Sevastopol sau poate chiar Crimeea. In
replica, mi s-a reprosat si telefonic, si pe forum ca tranzactia e prea
neverosimila ca sa fie luata in serios. Iata ca evolutiile din ultimul
timp par sa-mi dea dreptate.
Scriam acum o luna ca un barter
Transnistria contra Sevastopol i-ar conveni deopotriva si Moscovei, si
Occidentului. Pentru rusi retragerea din Sevastopol ar insemna mai mult
decat spulberarea unui simbol national. Ei ar pierde un port strategic
la Marea Neagra. De aceea, in cazul in care interesele lor nu vor fu
luate in seama, situatia nu-i exclus sa ia o turnura extrem de
primejdioasa. S-ar putea ca invazia in Georgia sa paleasca in fata unei
posibile interventii a Rusiei in Ucraina.
Pentru SUA si UE, care
par acum mai hotarate ca odinioara sa incorporeze Kievul in structurile
euroatlantice, o cedare a Sevastopolului sau chiar a Crimeii ar
echivala cu o anumita potolire a inversunarii Kremlinului contra
extinderii NATO si Uniunii Europene spre Est. De altfel, mass-media din
Occident au inceput sa scrie deschis despre posibilitatea renuntarii
Ucrainei la peninsula in favoarea Rusiei.
Expertul Catherine Fhilip
publica in prestigioasa revista britanica The Times un articol in care
afirma fara echivocuri ca, in cazul in care se va pune problema
integrarii Ucrainei in NATO, Crimeea va fi cedata Rusiei. Politicienii
rezonabili din Occident, subliniaza ea, considera ca Moscova trebuie,
desigur, pusa la respect. Dar cu masura. Nu se poate ca aceasta sa fie
stransa la perete. De aceea, in cazul expansiunii NATO, accesul Rusiei
la Marea Neagra urmeaza sa fie asigurat. In caz contrar, situatia ar
putea sa degenereze periculos. Iata de ce, scrie Catherine Fhilip,
Ucraina se va vedea silita sa renunte la Crimeea inca inainte de a fi
definitiv aprobata intrarea ei in NATO.
Totodata, Kievul nu va fi
constrans sa faca o atare cedare fara nicio recompensa. Nu-i exclus ca
pilula sa-i fie indulcita cu Transnistria. Altceva nici occidentalii,
nici rusii nu au nimic de propus. Dar cu ce se alege Republica Moldova?
Cu integrarea in UE si NATO. In urma unei astfel de tranzactii toata
lumea ar fi multumita. Occidentul scapa de turbulenta imprevizibila a
Rusiei. Kremlinul va avea satisfactia recastigarii unui teritoriu vital
pentru interesul lui national. Ucraina si Moldova ar adera la
structurile euroatlantice.
Deloc intamplator, de la un timp
incoace Dmitri Medvedev creeaza impresia ca a pierdut interesul pentru
problema transnistreana. Nu mai insista, ca in cadrul intrevederii cu
Voronin de la Soci, ca aceasta sa fie rezolvata cat mai curand cu
putinta, asigurandu-se integritatea teritoriala a Republicii Moldova.
S-au linistit si separatistii de la Tiraspol, intrucat Medvedev nu-i
mai obliga sa faca un stat comun cu Moldova. Aceasta schimbare de
pozitie da de banuit. Vrand-nevrand, ne bate gandul ca pentru Moscova
Transnistria e doar o moneda de schimb pentru a recupera Crimeea.
Veti
spune ca e un scenariu imposibil? Dar nu traim noi oare vremuri doldora
de intamplari neverosimile? Cine si-a inchipuit, de exemplu, ca URSS se
va prabusi cat ai zice peste? Cine a crezut ca in mileniul al treilea
Rusia va anexa, de fapt, teritoriile Georgiei?
Bismarck i-a spus
odata tanarului sau referent ca in cazul in care cele trei mari puteri,
Germania, Austro-Ungaria si Rusia, se vor implica intr-un razboi
mondial, monarhii din statele respective nu numai ca isi vor pierde
diademele de pe cap, ci si isi vor distruge imperiile pe care le
conduc.
- Nu se poate
