"Vame?ul arunca un ochi circumspect pe pasaportul meu francez ?i examineaza poza cu mare aten?ie, de parca aceasta ar dezvalui vreun secret. "Cu ce scop a?i venit aici?" Intrebarea are sens. Un strain poate veni in Transnistria doar pentru un numar limitat de motive. Poate s-a pierdut, poate lucreaza pentru un serviciu de informatii secrete strain, este casatorit cu o femeie din regiune, pe deasupra mai este si un jurnalist.
Daca e sa-i spui adevarul, asta ar cauza un dialog lung sau un refuz de intrare, iar Ministerul francez de Externe nu elibereaza vize intr-o republica nerecunoscuta. Asa ca am inventat o sotie locala si am declarat ca vin za vizitez familia so?iei care locuie?te pe malul stang al Nistrului". Astfel descrie corespondentul publica?iei franceze, Le Monde, inceputul vizitei sale in Transnistria.
"Am lasat in urma drumuri accidentate care ?erpuiesc prin vii colorate in nuante rosiatice si dealurile arse cu brazi inveli?i in ceata. In Transnistria, este acela?i mediu rural, aceia?i saracie, aceleasi drumuri lamentabile . Dar totu?i e o alta lume, una cufundata intr-un formol neosovietic, in timp ce Republica Moldova se aga?a de visul european", scrie Smolar.
Jurnalistul francez nu uita sa descrie rusificarea impusa a inva?amantului ?i rezisten?a directorilor ?colilor sus?inu?i de elevi, sa povesteasca cazul lui Ilie Cazac care refuza sa indeplineasca ordinile superiorilor sai care-l impuneau sa faca presiuni prin amenzi usturatoare intreprinderilor locale.
Potrivit editorialistului de la Le Monde, "spre deosebire de liderii sai, Transnistria este saraca