Nu-mi este clar, de ce publicul de la Chisinau acorda atata atentie unui material al Agentiei "Olvia-press" din 7 octombrie curent, in care un oarecare Zaicenko (capitan de rangul III de submarina sovietica in retragere) declara ca "pentru ca poporul transnistrean pe viitor sa nu devina un ostatic al conducerii Moldovei, lui trebuie sa i se ofere toate drepturile juridice de a impune veto asupra acelor acte juridice ale viitoarei federatii, care vor contravine nu numai intereselor lui, ci si intereselor viitoarelor generatii de transnistreni".
Doar aceasta marioneta a KGB-ului din "rmn" nici nu putea sa scrie altceva. Mai ales ca pe parcursul ultimilor doi ani s-au intamplat lucruri mult mai grave, decat publicarea unor materiale obraznice pe site-ul "Olvia-press". In primul rand, e timpul sa ne dam seama, ca ideea de federalizare a Republicii Moldova, atat in versiunea de la Kiev, cat si in cea a lui Vladimir Voronin, legalizeaza definitiv regimul anti-constitutional. Cum sa-l declari dupa aceasta pe Igor Smirnov bandit si criminal de stat, daca regimului condus de el i s-a dat dreptul de a participa la elaborarea Constitutiei noului stat? N-am gresit folosind notiunea de stat "nou".
Deoarece, inca proiectul Acordului de la Kiev din 3 iulie 2002 presupunea federalizarea Moldovei prin modificarea actualei Constitutii. Ceea ce insemna, ca eventuala federalizare urma sa se efectueze in baza legislatiei Republicii Moldova, fiind votate de Parlamentul Moldovei. Pe cand initiativa Presedintelui Voronin presupune o actiune anticonstutionala - abrogarea Constitutiei, in conformitate cu ale carei prevederi Vladimir Voronin a devenit Presedinte, si elaborarea Constitutiei unui stat nou, creat de doua popoare constitutive, cel moldovean, si cel transnistrean. Fara multa zabava, doua parlamente, reprezentand aceste doua popoare, si-au delegat reprezentantii lor in Comisia Constitutionala Mixta pentru elaborarea mult ravnitei Constitutii. Iar distinsii diplomati americani in scrisoarea lor catre editorul ziarului "The Wall Street Journal" au declarat pe americaneste franc, ca aprobarea Constitutiei noului stat va avea loc prin desfasurarea a doua referendumuri.
Daca poporului transnistreani i se ofera nu numai dreptul sa participe la elaborarea Constitutiei, dar si la aprobarea ei printr-un referendum aparte, aceasta inseamna ca Republica Moldova in varianta ei din 1991 va fi trecuta tacit la rebutul istoric. Implicit aceasta mai inseamna, ca in anul 1992 cu adevarat a avut loc o agresiune a nationalistilor moldo-romani asupra poporului transnitrean, pasnic si blajin. Ce e drept, nimeni pina acum nu ne-a explicat noua ce se va intampla cu toata daravera aceasta federalista, daca vreun popor constitutiv din cele doua nu va aproba acest mariaj? Or, daca noi, laolalta cu alesii nostri, nu ne punem aceasta intrebare, de ce, la o adica, ar trebui sa aiba emotii dl William Hill, de exemplu? Si nu e de mirare ca reprezentantii poporului transnistrean - cetateni ai Federatiei Ruse, printre altele, tin mortis la ideea de federatie "contractuala", in care ei vor sa dispuna inclusiv de dreptul la veto - daca s-a acceptat ideea cu doua popoare constitutive, apoi de ce noi, cei de pe malul drept al Nistrului, ar trebui sa pretindem de a fi ceva de tipul "fratelui mai mare"? Cu toate ca impasul in care se afla procesul de elaborare a Constitutiei este evident, nimeni nu se lamenteaza din aceasta cauza.
In legatura cu aceasta as indrazni sa afirm, ca aceasta taraganare convine inclusiv Chisinaului. Deoarece in culisele spectacolului federalist sunt menajate niste afaceri, care pot aduce foloase substantiale unora de la Chisinau. Inainte de venirea la putere comunistii erau suparati foc pe "democrati", acuzandu-i de furt nesabuit sub paravanul reformelor si, indeosebi, al privatizarii. Se vede ca simpla invidie era la baza acestei "principialitati" comuniste. Este evident, ca privatizarea obiectivelor din zona separatista nu poate fi realizata fara complicitatea unora de la Chisinau. Daca la 12 noiembrie 2002 Guvernul de la Chisinau a facut o Declaratie categorica prin care a incercat sa-i previna pe toti, ca statul moldovenesc nu va recunoaste privatizarea din Transnistria, atunci la 27 martie 2003 a urmat scrisoarea premierului rus Kasianov, din care rezulta ca la privatizarea in Transnistria vor participa numai acei investitori din Rusia, care vor fi acceptati la Chisinau. Lista celor "acceptati" deja a inceput sa se completeze - la 16 octombrie 2002 Igor MAKAROV, cel care a priivatizat Uzina Metalurgica de la Ribnita, s-a ales cu Ordinul "Gloria Muncii", primit din mainile Presedintelui Voronin. Iar uzina "Moldavkabeli" de la Bender in august 2003 fara nici o cracneala din partea Chisinaului a fost cumparata de S.A."Sevkabeli" din Sankt-Petersburg. Si este evident, ca pana la urmatoarele alegeri parlamentare din Moldova, atata timp cat comunistii incoruptibili vor fi la putere, tot ce prezinta interes economic in Transnistria va fi vandut - cu acceptul tacit al celor masluiti de la Chisinau.
Este o axioma, ca orice privatizare in Transnistria este ilegala. Or, pentru siguranta investitorilor care cumpara astazi obiective in Transnistria sunt necesare doua lucruri - acceptarea tacita din partea "incoruptibililor" de la Chisinaui, si curmarea oricaror sanse de consolidare a statului Republica Moldova, care ar putea, fie si intr-o perspectiva indepartata, sa anuleze consecintele acestui furt nesabuit, binecuvantat de comunistii nostri incoruptibili. Pentru aceasta si este lansata ideea de federalizare a Moldovei, iar capitanul Zaicenko isi revendica dreptul la veto. In acest scenariu se incadreaza si refuzul fractiunii comuniste de a lua atitudine fata de prezenta ilegala a trupelor rusesti in Moldova - investitiile rusesti trebuie sa fie protejate de baioneta ruseasca. Si completarea de catre Vladimir Voronin a listei de "popoare constitutive", fireste ca - la indicatia lui Dmitrii Kozak - cu poporul gagauz. Or, nici razboiul telefonic si nici declaratiile proeuropene ale Presedintelui Voronin nu inseamna ca, sub paravanul lor, puterea incoruptibila de la Chisinau nu va accepta cedarea in contul datoriilor constient create de "GAZPROM" a Centralei Termoelectrice de la Cuciurgan.
Iar terminalul de la Giurgiulesti, deja oferit unei companii intamplator rusesti, va fi folosit pentru legaturi directe dintre metropola si colonie. Nu ma voi mira daca cu timpul se va afla ca si Piata Marii Adunari Nationale a fost privatizata de cineva, pentru ca adevaratii stapani ai Moldovei sa se poata amuza admirand in ea spectacole intitulate: "Moldovenii se integreaza in Europa" - noi, contra plata modesta, vom alerga cu tricoloruri, iar Vasile Stati, regizorul principal, va avea grija sa fie poreadka.
Autor: Oazu Nantoi,
Institutul de Politici Publice, Chisinau, 11 octombrie 2003