Interviuri

Legea conservarii dintr-o parte a luat, in alta parte a dat si-i inca de mirare ca avem cu ce plati apa si celelalte servicii, dar daca nu le platim, iti inchide scoaal si n-ai cum active. Si cum sa primesti licenta, daca nimeni nu-ti semneaza. Chiar de-am avea noi contract de arenda, nici statia demiologica, nici pompierii na-u semna actul de primire, fiindca intr-adevar aceasta cladire nu numai ca nu-I reparata, dar este foarte mica pentru 700 de copii.

Profesoara 1
N-o sa mai terminam reparatia. Iar or sa ne puna bete-n roate si nu o sa mai facem nimic. Haideti sa incepem si n-o san e poata face nimc. Banii au fost alocati pentru scoala, ce mai vor?


Alexandru Gorgan
Stiti ca Smirnov a lipsit un timp indelungat. Unii spun ca la odihna, altii ca la tratament, dare u stiu altceva, ca la Moscova i s-a propus sa plece de aici, dandu-i ceva in Rusia si Putin i-a spus ca altfel o sa dispara de la sine. Chiar asa direct si dur i-a spus. El este convins ca sa plece, pentru ca lui Putin, care are viziuni occidentale, europene, treaba asat nu-i trebuie deloc. S-a discutat si cu presedintele SUA problema Transnistriei. Ea s-a internationalizat si unii spun ca si Cubreacov a aparut dupa discutie. Deci, sunt lucruri destul de complicate, care se internationalizeaza, dar la suprafata nu se vad. Astazi sunt deja niste incercari de a da de stire ca incepe sa se termine. Nu au nevoie rusii de aceasta! Nu toti, eu spun de Putin si de altii care au viziuni mai occidentale, mai europene, doar ei sunt invinuiti de Europa, de occident ca lupta cu separatismul, cu terorismul si sustin Transnistria.

Profesoara 2
Asta-i poveste, ei atata s-au incuibat aici, ca nu-i mai scoti cu nimic!

A. G. - Noi numai fiind impreuna cu cei de la Chisinau, unindu-ne putem rezista, dar numai prin intermediul oraganismelor internationale. Rusia singura n-o sa rezolve nimic, pentru ca are alte interese. Rusia este obligata sa accepte ceea ce i se spune din occident. Mari sperante ca guvernul actual o san e ajute tare, nu trebuie sa avem. Dar noi trebuie sa rezistam, avem alta solutie?

Profesoara 2
Da, dar uitati-va, noi deja rezistam aici de 10 ani, noi tot rabdam, rabdam, rabdam: si nimic nu se schimba!

A.G. - daca este alta solutie, haideti s-o facem, darn u-i alta solutie! Iata, terbuie sa fim mai active si in internationalizare, pasul cela care a fost la 31 mai, cand toti acestia de la Tiraspol, ati vazut ca au devenit mai moi, pentru ca ceva se intampla, noi nu cunoastem, dar ceva se-ntampla. Iata, eu personal ma gandesc ca mien u-mi este indifferent ceea ce se face in Transnistria, fiind bastinas de aici si un timp fiind in cercurile acelea inalte statale si astazi nu pot sa fiu indifferent. Nu pot sa fiu liber de ceea ce se intampla, ataat timp cat aici isis bat joc de oameni, de moldoveni, de popor. Trebuie sa batem in usa si in alte parti, sa batem in usa la fratii romani, dupa ajutoare.

Directorul
Stiti ca intr-adevar ceva se schimba si inspre bine. Insusi faptul ca am sarbatorit 10 ani, ceva mai tarziu, aproape cu 1 an, ne-am gandit bine administratia, impreuna cu parintii. Trebuia sa facem sarbatoarea la 1 septembrie, dar am facut-o pe data de 31 cu scopul sa atragem atentia ca noi existam, ca noi suntem. Cand au fost intr-adevar cei de la organizatiile internationale, intr-adevar s-au inmuiat. D-l Gorgan a spus san e adresam Romaniei, ne-am adresat: la Parlament am fost, la Senat am fost, la presedinte am fost. Toate problemele acestea le-am spus. Dar ne-au spus un lucru: noi suntem cu trup si suflet sa va ajutam, dar guvernul republicii Moldova ne spune ca acesta-i amestec in treburile interne ale tarii. Alta modalitate ar fi prin organizariile non-guvernamentale, am incercat, dar rezultatele nu se vad imediat. Dar totusi, existenta noastra depinde de lupta pe care o depunem. Daac noi o sa spunem ca gata! N-o sa vie nimeni sa ne ajute. Se schimba situatiea politica.

Profesoara 3
Eu am inteles ca nu vor ei nici o solutie sa caute pentru noi, pur si simplu am incercat toate variantele posibile. Daca in toamna noi reuseam deja sa obtinem gradinita 40, ei nu ne-au permitem ceea pentru ce am muncit trei luni insir. Totusi, ei vad in noi o forta si vad ca nu ne pot schimba conceptiile pe care le avem, ei se gandesc in alt mod sip e mine ma nelinisteste foarte mult problema asta, pentru ca autoritatile transnistrene ce fac? Numai prin minciuni! Ei ce spun este correct, dar daca incerci sa spui sit u ceva, "gata, agravati situatia". Si ce-am mai observat: in luna aprilie am fost la ministerul invatamantului invitata si acolo era Scoala 19 din Bender, scoala din Rabnita, Scoala-Internat si noi. M-a mirat foarte mult ca ei cauta toate modalitatile san e distruga si au pus foarte dur problema: cum asa Scoala-Internat care se afla pe teritoriul transnistriei primeste copii din Moldova si copiii din Tiraspol, cine le da lor indreptare ca sa nimereasca in casa asta pentru copii? Sa se ia masuri urgente!" Iata asta-i de acum un pas de distrugere a Scolii 19, pentru ca ele sunt unite, au ceva in comun. Pe urma pe noi, care-i metoda: unde n-am aparea noi, spun ca "Scoala 20 din Tiraspol nu prezinta nici un document si daca le prezinta nu sutn oformate cum trebuie". Dar daca n-am mai umblat si noi cu actele acestea, nu stiu. Ca te duci intr-un loc si-ti spune asa, a doua oara altfel. Si iata ei soun ca Scoala 19 are licenta si-i tot in regula. Astea-s minciuni, caci aceleasi probleme le are Scoala 19. e clar ca noi trebuie sa tinem linia sic red ca la noi in colectiv nu-i nimeni care san e faca san e abatem de la drumul asta pe care ne-am pornit. Dar stiti, eu personal, cand au venit niste jurnalisti de la Flux, le-am spus ca nu mai vreau sa spun nimic si ca nu maid au nici un interviu, fiindca totul ramane numai pe hartie. Sunt deceptionata si mi-am pierdut speranta! Eu am incredere numai in fortele noastre proprii si la ultima intalnire de pe 31, cand d-l Han spunea, ca noi bateam in gradinita 40, ca-i locul cel mai convenabil din mai multe puncte de vedere, ca-i alaturi de Scoala 22, ca copiii nostril sunt din teritoriu, iar d-l Han tot ca "ei, Gradinita 34", ca daca noi motivam ca-i departe, asta nu mai este tare rau, ca ei au analizat faptul si ca copii pot sa se urce in troleibuz, ei au masurat timpul si au vazut ca-s 500 m pana la scoala si daca parintii vor, nu mai este atat de complicat. El cand in Cehia isi facea studiile, el schimba trei autobuze si mergea 2 ore. Eu am vrut sa intervin, dar nu mi-au permis. Lasa sa se urce d-l acesta in troleibuz, ca ramai si fara haina si fara nimic. Troleibuzele circula din 15 in 15 minute si-i o aglomeratie: incearaca numai sa te uric sis a te duci la scoala, ca-i strivit in troleibuz. Ei, putem noi san e deplasam, nu mai facem atatea probleme, dar unicul motiv eu il vad apropierea de Scoala 22, caci acolo-s create niste conditii artificiale si-s false, caci n-au nici un fel de atitudine fata de copiii acestia. Sunt hraniti si sunt pusi in astfel de conditii numai ca sa prosteasca poporul asta al nostrum, copiii nici sa citeasca nu pot si-i un nivel foarte jos de pregatire. Peste vreo 5 ani o sa dispara orice scoala moldoveneasca cu scopul sa nu fie copii.

A.G. - Stiti ca spun rusii de aici? Ca moldovenii foarte repede obosesc. Ceea ce intr-adevar este o realitate. Adica lupta, dar pentru un timp foarte scurt.

Profesoara 2
Dar eu fac concluzie ca guvernul Moldovei s-a saturat sa lupte cu Transnistria 10 ani! A dat mainile-n jos si poftim!

A.G. - Ei, nu mai este chiar asa! Daca era nu era Republica Moldova, uitati-va Israelul, daca-i stat puternic, el lupta. Moldova n-are posibilitati si nici nu doreste.Si nici nu poate s-o faca.

Profesoara 3
Avem numai 7 scoli si nu mai avem atatea absolventi cum spun ei, ca am umplut lumea cu absolventii nostri. Si cand se duc copiii nostril la Chisinau sunt abandonati dintr-o parte in alta si-s pusi in situatii vitrege. La examenul de absolvire lor le dau deja hartie ca la Universitatea asta sunt studenti.

Directorul
Noi am discutat problema asta cu studierea in scoli cu grafie chirilica. Am cerut ca in documentul oficial sa fie 10 % Transnistria a scolilor cu predare in limba romana sis a fie numite anume care scoli. Si ne-au promis ca asa o sa fie.

Profesoara 3
Anul trecut ce s-a primit: baza republicii toti cu note de 5 si au trecut din scolile acestea si isi fac studiile in Romania si dintre ai nostri un singur elev avem care a putut deveni elev al liceului.

Directorul
Ei au numai note de 10 la noi, dar nota 10 sa primesti este foarte greu. Dupa ceea au gasit alta metoda: noi aveam in toate colturile orasului clase. Si apoi a inceput restrangerea; nu extinderea, dar restrangerea si acum ne-am dus in edificiul acesta si de aici vor sa ne scoata. Cum se spune: Moscova-i mare, dar inapoi n-ai unde da.

Profesoara 2
Eu in fiecare zi din Garagasi si port dupa mine doi copii care stau aici de la ora 7 pana la ora 3, fiindca invata in schimburi diferite. Acum amndoi copiii mi s-au imbolnavit, fiindca clar lucru, daca copilul nu mananca de la 7. si cat poate sa mai tina orisice parinte o pozitie?

Profesoara 1
Intr-adevar este foarte greu. Noi ocupam primul loc din oras la probleme cu vederea. Copiii stau la evidenta. Copilul meu chiar am vazut cva nu citeste asa cum trebuie. Cand am trecut controlul medical, 0,4 va inchipuiti? Cat se mai poate? La urma urmei obosesti de toate acestea. Te gandesti la copilul tau si la cei straini dar si copiii nosti ni-s scumpi.

Directorul
Eu sunt deacord 100%, dar totusi in situatia care s-a creat trebuie putin sa rabdam. Daca noi o sa incepem sa spunem ca ne-am saturat, am ridicat mainile sin e-am dat batuti. Intr-adevar, prea putin am fost sustinuti de autoritatile din Chisinau, prea putin! Numai prin organizatiile internationale! Numai prin asta vom supravietui!

A.G. - D-le director, sa fie prezenti asta-i numai una, asta trebuie s-o vreie si guvernul Republicii Moldova. La cate seminare noi am fost, spun ca sunt probleme, dar niciodata oficial, guvernul Rep. Moldova nu s-a adresat instantelor internationale pentru a cere solutionarea. Cand ei sutn convinsi si vrea guvernul cel oficial sa resolve problema, ei o vor rezolva. Dar daca te uiti cu un ochi la Moscova si cu alt ochi nu stiu pe unde, atunci nu pot rezolva. Ei poata sa vina cu ajutor la cel care vrea ajutor, dar daca el nu vrea ajutor, atunci n-or sa faca. Au vrut s-o resolve in Iugoslavia? Au rezolvat.

Directorul
Uitati-va: la cate sedinte am fost, se repezeau deputati din Comitetul orasenesc chiar cu pumnii la mine, prin cate am trecut, noi numai prin cuvinte am supravietuit. Prin legile Transnistrie, nerecunoscute de nimeni, noi avem dreptul la existenta scolii statale in limba materna. Avem drept chiar dupa legile lor. Dar de cate ori am fost chemat la procuror...

A.G. - E clar ca voi sunteti un pic subiectivi. Nu toti intelegeau lucrurile acestea, si este o situatie cu totul alta astazi. Mie cati mi-au spus ca au doi copii, si voi aveti de caestia, unde ambii parinti sunt de nationalitate rusa si copiii invata la voi la scoala. Este un success la vostru. Este adevarat, ei se tem de roada care va fi.

Directorul
S-au folosit si au capatat capital politic pe baza scolilor noastre, prin lupta noastra, dar de noi uitand. Eu cred ca asta-i o crima din partea celor care au facut-o. Din ce cauza m-am adresat la Mesager si nu s-a putut gasi un om care sa filmeze. Mi s-a spus sa filmez eu sis a trimit pelicula acolo si epoi poate o sa arate sarbatoarea noastra. Adica directorul Scolii 20 sa-si bata capul inca si de cum sa trimita informatia, cand din contra, ei trebuie sa aiba nevoie de asta.

A.G. - Iata in '95 am fost numit consilier presidential pe securitate si m-a telefoneaza o persoana care imi spune ca uite, exista un om care 60 de ani a fost presedinte de colhoz din Grigoreopol. Ar fi bine cumva sa-l multumeasca guvernul Rep. Moldova. Si m-am dus eu la Snegur s ii-am spus : " d-le presedinte, eu propun sa-l decoram cu ceva pe omul acesta." "dar cine se duce sa-i inmaneze?" Zic, "eu ma duc". Si intr-adevar, am luat, m-am dus, m-am intalnit, am insistat, am venit, am gasit modalitate. Si lui ii curgeau lacrimi de durere si de bucurie. I-au inmanat si de aici, din Tiraspol, medalia Uniunii Sovietice, dar el a zis "dar eu de acestea inca trei am". Dar asa, i-am inmanat Ordinul Republicii.
Cand s-au implinit 10 ani de la aprobarea legii cu privire la functionarea limbilor, s-au decorat si din Todercani si de nu stiu unde si absolute nici un professor din Transnistria.

Profesoara 3
Iata d-l director a implinit jubileul de 50 de ani. De ce n-a fost decorat?

Profesoara 1
Profesorii de aici stau in rand la apartamente. Noi suntem lipsiti absolute de dreptul acesta si nu mai avem noi nici in vis ca vom primi apartament. Avem de-o camera in camin, traiesti cu doi-trei copii si de acolo te dau afara, dar platim niste sume enorme, la 200 de lei se primeste numai pe serviciile comunale, o camera in camin. Si care este viitorul nostru?

Directorul
Se primeste ca copiii nostri, ai moldovenilor traiesc in camin, profesorii in camin, noi suntem tineri inca, dar totusi viata decurge, ai sa ajungi la un timp cand ai sa iesi la pensie si cine are sa-ti plateasa tie pensie? Acestia tineri o sa-ti plateasca? Acolo sunt niste inlesniri, dar noi de nimic nu avem parte.

A.G. - Solutia este ca noi sa influentam astfel situatia, ca la conducerea statului sa vie oameni care ar fi cu sufletul si inima alturi de noi. Cum sunt si eu pedagog intr-o masura, sa iluminam mintile oamenilor ca sa faca alegerea corecta si atunci si Parlamentul ar gasi solutia ca pentru profesori sa resolve problema adoptand o lege normala, pentru profesori, copii... Alta solutie nu este.


Mai devreme s-au mai tarziu or sa se uneasca aceste doua maluri. Astazi noi nu putem sa rezolvam problema, ca scoala din transnistria sa fie recunoscuta. Inseamna ca ultima solutie este sa fim stransi uniti, sa ne sustinem reciproc sis a nu fie provocatii intre colectiv si intre elevi. O sa trebuiasca, ne-om ridica impreuna cu parintii, cu copiii in faat scolii si vom sta. alta iesire nu este pana nu se vor uni aceste doua maluri.

Profesoara 3
Ma gadila aici ceva ca nu avem copii. Noi multe facem si parca avem si rezultate, aproape toti absolventii sunt studenti. Cei care au absolvit, au deja probleme cu angajarea in campul muncii. Chiar fiica mea, de la Universitatea de Medicina din Chisinau, imi spune: "mama, eu n-am sa pot veni la a treia practica in Tiraspol, pentru ca acestia de la noi de la universitate, au zis ca nu mai recunosc practica nici in orasele astea, nici in Tiraspol, numai in center rationale". Parca se blocheaza aici totul. Cat nu muncim, apare problema: nu vin cu inima si cu inflacararea aceea care era sip e mine ma pune in garda problema aceasta. Nu doresc parintii ca copii sa vie aici la studii.

Profesoara 4
Parintii asteapta deja sa fie solutionata problema si pe urma dau copiii la scoala.

Profesoara 3
Cand se uita ei ca sa vie copilul dintr-un capat al orasului pana la noi ii trebuie 40 de minute si la 7:30 el de acum sta in banca. La mine aici este clasa a VII-a, clasa a II-a si clasa a VIII-a, inchipuiti-va in ce banci stau. Le dor picioarele, au scolioza, e foaret greu. Noi n-avem nici o pauza care sa fie de 10 minute, la noi toate-s de 5, lectiile de 35 de minute si vai de sufletul meu cate nopti n-am dormit gandindu-ma cum sa fac un orar sis a pot in 11 Sali de clasa sa pun 33 de clase sis a fac asa ca un professor sa fie in schimbul II si III si sa nu fie decalaj. Cand este timp frumos inca se mai primeste, dar cand ploua afara sic and schimbul I inca nu s-a terminat, iar schimbul II deja a venit, macar ia-ti lumea-n cap. Si de acum, stit, parintii mai pun problema sanatatii copilului si este foarte greu. De aceea noi si batem in toate usile si de aceea si vrem sa obtinem ceva. Eu de exemplu, n-as fi impotriva si sa ma deplasez la gradinita aceea cu elevii cei mari, iar acesti mici sa ramaie aici, sa avem doua sedii in doua colturi ale orasului ar fi o solutie extraordinar de buna. Dar chiar si asa, mai sunt oameni cu suflete mari, care, eu cred doua clase de I numaidecat o sa avem si macar aici sa facem tot ce putem.

Profesoara 1
Copilul stie una: daca a promis, omul cela mare trebuie sa-si indeplineasca promisiunea.

Aici mai este si problema interprinderilor. Noi, ca atare am fost 19 sefi. La toate interprinderile s-au micsorat numarul de specialisti moldoveni pentru inerprinderi de aceea ca cea mai mare problema azi este cu scoala. Daca o sa se resolve problema cu scoala, atunci o sa se resolve problema si cu celelalte interprinderi.

Directorul
Dar ce-i interesant, este ca ne-au pus pe toti laolalta...