 |
Interviuri
In 1989, cand a fost adoptata legea cu privire la limba de stat, scoala noastra a trecut la predare in grafia latina, de la 1 septembrie 1989. Si s-a invatat in scoala in grafia latina pana in 1992. In '92, dupa ce Transnistria a ocupat acest teritoriu cu forta, cu ajutorul Armatei 14 a Rusie, cu forta, toate scolile cu predare in limba romana au fost impuse sa treaca la predarea cu grafie chirilica... »»
Cum a zis cineva anterior, pesimismul distruge omul, dar oiricum suntem optimisti, pentru ca nu avem incotro. Suntem pusi la figurat, sau chiar la modul direct, la zid prin situatia in care ne aflam si undeva citisem, printre niste fabule, o parafraza a expresiei "cat traim sa speram", ca "ma sperii cat sper", dar oricum ramanem cu speranta si speram ca ea sa moara ultima, mult mai tarziu... »»
Sunt mama a doi elevi din scoala, doi liceeni, care sunt nevoiti, sarmanii, sa-si faca studiile dupa-masa, de la ora 13 pana la 16:40, fiindca nu avem unde invata si n-avem unde face carte. Scoala, ca atare, nici nu are o cladire asa cum ar trebui sa aiba o scoala, fiindca noi suntem repartizati in trei cladiri, dintre care doua cladiri, pe care le numim auxiliare, pentru ca... »»
Deci, am spus ca scoala se afla in trei localuri. E un cotingent de elevi in scoala de 1 900 de elevi, deci aproape 2 000, dintre care 650 sunt in clasele primare. Clasele primare studiaza aici, in localul gradinitei. Ca sa facem comparatie intre situatia in care ne aflam noi, putem: alaturea avem scoala nr. 18, o scoala rusa, care este o scoala tip cu teren sportiv, cu bazin... »»
In primul rand n-am avut acces la informatie, la literature, asa sunt conditiile. Sunt cate 30-31 elevi in clasa, dar locuri numai pentru 20. Avem sala sportive, dar numai pentru clasele liceale. Clasele gimnziale si primare nu au acces. Dar oricum, in sala sportive nu sunt cele mai bune conditii si ni se incalca drepturile. Suntem obligate sa vorbim mai mult in rusa prin oras... »»
|
 |
|