Interviuri

- Domnule Grigorie Polcinschi, cum comentaţi informaţiile apărute în presa transnistreană, potrivit cărora, cetăţenii moldoveni care locuiesc în satele din raionul Dubăsari (Doroţcaia, Cocieri, Molovata Nouă ş.a.) solicită în masă cetăţenia transnistreană şi că majoritatea preferă să primească pensia de la Tiraspol, nu de la Chişinău?

- Deşi se exagerează atunci când se afirmă că este vorba de un proces de masă, pot, totuşi, să confirm că mulţi dintre cetăţenii moldoveni din aceste localităţi depun cereri pentru a primi pensia din Transnistria, implicit să devină cetăţeni ai nerecunoscutei republici.

Acest lucru a demarat cu aproximativ jumătate de an în urmă, fiind promovat, iniţial pe ascuns, de autorităţile de la Tiraspol. În ultimul timp însă, în special după ultimele alegeri parlamentare din 29 iulie curent, separatiştii au început să lucreze deschis în acest sens.

Separatiştii îndeamnă populaţia din stânga Nistrului să-şi primească pensia la ei, folosind drept argument faptul că în regiunea transnistreană vârsta de pensionare este de 55 de ani faţă de 62 de ani, cât este la noi. Totodată, pentru femeile cu copii sau cu situaţii precare vârsta de pensionare este de 50 de ani. Desigur, este mai convenabil acolo, deoarece nu putem nega că există o diferenţă între 55 şi 62 de ani. De aceea, mulţi dintre locuitorii din aceste localităţi au început să depună cereri pentru a-şi transfera pensia în cealaltă parte. Însă, odată cu acest lucru, transnistrenii îi obligă pe aceşti oameni să accepte cetăţenia transnistreană.

- Consideraţi că acest lucru reprezintă o problemă? Şi cum poate fi depăşită?

- Desigur că este o problemă. În primul rând este vorba de legislaţia Republicii Moldova care, în această situaţie, este împinsă „în ungher”. Faptul că la noi legea prevede ca oamenii să iasă la pensie la vârsta de 62 de ani, reprezintă un motiv serios ca oamenii să se orienteze spre Transnistria. În afară de asta, şi pensia acolo este mai mare, nu cu mult, cu aproximativ 200 de lei, dar e mai mare. Momeala este de ordin financiar, în cea mai mare parte. Desigur că eu înţeleg motivele pentru care ei (liderii separatişti de la Tiraspol – n.n.) fac acest lucru, mai ales în prezent, pentru că acest proces a luat amploare anume după ultimele evenimente politice, mai ales după cele din 7 aprilie. Or, evenimentele care au succedat alegerile din aprilie i-au determinat pe separatişti să lucreze mult mai activ şi deschis.