Ieri, autoproclamata RMN şi-a
sărbătorit 20 de ani de existenţă. În aceşti ani a crescut o nouă
generaţie de cetăţeni, educaţi în spiritul patriotismului cu iz
sovietic. Am încercat să aflăm de la reprezentanţii tinerei generaţii,
care au aceeaşi vârstă cu republica secesionistă, ce semnificaţie are
pentru ei această aniversare. Pe Alexandru l-am întâlnit la o plimbare
cu prietena sa pe una din străzile Tiraspolului. Are 18 ani şi învaţă
la un colegiu din oraş...
- Alexandru, ce semnifică jubileul de 20 de ani de independenţă a Transnistriei?
- Nimic. Dar voi merge, pe 2 septembrie, în centrul oraşului ca să
sărbătoresc cu prietenii, ca întotdeauna. De fapt, interesul meu faţă
de activitatea autorităţilor transnistrene este nul. Nu mă interesează
în mod special ce se întâmplă aici.
- Cum îţi vezi viitorul?Vei rămâne în Tiraspol?
- Aş vrea să rămân, dar n-am nicio perspectivă.
După studii voi merge să lucrez peste hotare, cu gândul să revin, uneori, acasă.
Ce crezi despre R. Moldova?
- Cred că Moldova este un stat mai dezvoltat decât Transnistria. La
Chişinău, cel puţin, ai mai multe posibilităţi de angajare. Şi oraşele
de peste Nistru se deosebesc. Tiraspolul nu-i Chişinăul…
Mergând pe strada 25 octombrie, am ajuns la Universitatea de
Stat „Taras Şevcenko”. Deşi nu erau mulţi studenţi - mai era până la
începutul anului de studii -, am întâlnit-o pe Oxana, din Camenca,
studentă la Facultatea de Geografie.
- Oxana, aniversarea a 20-a a „independenţei” are vreo semnificaţie pentru tine?
- Pentru mine anul acesta este o sărbătoare dublă, am împlinit şi eu 20
de ani. Mă bucur că la Tiraspol se va organiza o mare petrecere la care
neapărat voi lua parte. Am impresia că tot anul este o sărbătoare şi
asta mă inspiră foarte mult.
- Ai sărbătorit şi în anii trecuţi?
- Da, însă acum e ceva deosebit. Oraşul s-a schimbat, e mult mai îngrijit. Se simte că se va celebra o dată importantă.
- Cum îţi vezi viitorul în Transnistria?Crezi că diploma îţi va permite să te angajezi?
- Nu ştiu ce mă aşteaptă în viitorul apropiat. Prietenii şi rudele mă
întreabă ce voi face după studii. Nu pot să le dau un răspuns, unde voi
ajunge sau ce voi face. Poate am să mă mărit cu un băiat din Ucraina
sau Rusia şi viaţa mea se va schimba total. Dar acum locuiesc şi
studiez în Transnistria şi mă bucur de lucrul acesta. Despre viitorul
meu nu pot spune nimic…
- Ai locuit în această regiune 20 de ani. Consideri că eşti transnistreancă sau rusoaică?
- Mai curând, transnistreancă. M-am născut într-un sat populat de ruşi
şi ucraineni. Mult timp, am vorbit prost limba rusă, deoarece provin
dintr-o familie de ucraineni. Acum, o vorbesc mai bine, dar cred că
sunt o transnistreancă tipică.
- Ce atitudine ai faţă de R. Moldova?
- Off, nici pozitivă, nici negativă. Există plusuri şi minusuri, ca şi
în cazul Transnistriei, de altfel. Totuşi, nu pot să vorbesc de rău
despre Moldova, pentru că între ambele maluri ale Nistrului există
legături. Aceeaşi atitudine o am şi faţă de Ucraina, stat vecin, la
hotarul căruia am locuit.
- Ce crezi că ar trebui să facă autorităţile de la Tiraspol pentru a oferi perspective generaţiei tinere?
- Să creeze mai multe locuri de muncă, să mărească salariile direct
proporţional cu preţurile şi să susţină dezvoltarea zonei rurale, unde
nu există alte posibilităţi de câştig decât munca la pământ. Faţă de
oraşe, satele sunt foarte sărace...
Ion Macovei