Interviuri

Am pierdut-o. Noi nu numai informativ am pierdut-o, noi am pierdut in educatia intregei generatii cu tot ce s-a intamplat in tara asta mica a noatra, dar cu parere de rau in partea opusa, adica partea stanga a Nistrului, cum o numim noi astazi ca nu recunoastem nici PMR nici Transnistria, asa este rezolutia conducerii de astazi, ca este partea de sud-est, a.s.m.d., ori partea stanga a Nistrului, mai des se vorbeste, unde s-a dus o propaganda extraordinara, o informatie...

I.M. - ... un razboi psihologic...

T.S. - Da, psihologic au lucrat si va inchipuiti copilul care avea 10 are 20 de ani, in 10 ani el s-a educat in spiritul ca:

T.C.- ... antimoldovenesc...

T.S. - ... da, in spirit antimoldovenesc ca au venit romanii si a.s.m.d. si romanizatia, chiar si, sa spunem asa, si bastinasii nostri care traiesc acolo sunt intr-o greutate de a crede in realitate ca noi intr-adevar suntem cine suntem.. Adica este o problema foarte mare, foarte mare si noi in primul rand am pierdut in propaganda noastra, noi n-am dat: Afara de asta noi am pierdut si razboiul informational. Nu s-a lucrat! Securitatea n-a lucrat, parlamentele n-au lucrat, presedintii tarii n-au lucrat, adica s-au folosit toti de partea stanga impreuna cu Rusia, cu Ucraina si cu alte tari chiar si din Europa pentru a face bani aici. S-au facut bani mari, si azi se face, dar acolo unde-s bani este economie, sunt si bani si politica, adica este foarte greu de dezbatut si de ajuns la un numitor comun, fiindca de acum cunoasteti, bani fac toate tarile aici: si Rusia, si Ucraina: Ce fel de pacificatie sunt, daca ei conduc cu toate chestiile astea si toata contrabanda care este dusa in Rusia se duce prin Transnistria, in Ucraina tot asa. Astazi e greu de vorbit cine si cum va fi impacarea. N-o sa ne-mpace niciodata fratele mai mare , n-o sa ne impace ucrainenii, caci ei sunt aceeasi slavoni si au interes, mai bine spus alt interes in zona aceasta, pe care poate o vad economic pentru dansii, unde ei au desfasurat piata de desfacere, toata-i intre Ucraina si Pamaraz. Azi, in partea stanga a Nistrului sunt toate productiile, tot ce este e al Ucrainei. Dar stiti, unde-i economie, unde-s bani, politica se cam duce pe al doilea plan. Asa ca, n-avem noi ce astepta bine de la aceste tari. E clar ca nu-i inteles de ce conducerea tarii a recunoscut de la toate aceste chestii si au inlaturat Romania, doar cat de cat ea avea unele propuneri mai reale si poate cu ajutorul lor erau mai multe probleme rezolvate, fiindca ei le vedeau mai in realitate. Unica ce au facut intr-asa cazuri separatistii, din toate comisiile au foat exclusi toti oamenii care erau inclusi in comisie, carturari care stiau la un nivel foarte adanc toata situatia si puteau, dar schimbarea la orice membru al comisiei aducea la zero, pentru ca noul: nu cunostea toate chestiile. Dar cu parere iar de rau, partea transnistreana, cum a fost de la prima zi, pana astazi ei sunt tot aceeasi. Unica, s-au mai dublat, s-au mai adaugat membri ai comisiei. Daca sa vorbim cine ar putea sa resolve chestiile astea, din cuvintele tovarasului Smirnov, el a spus asa, ca "mojat bati ma cerez deseti let, ili cerez let sto saidinimsea. Cagda narod paimeot sto ma nujna drug druga. A sevodnea, ma ne nujna drug druga: ma imeem svaiu economicu; ani imeeat svaiu economicu; ani imeeat svai miliarda dalgov, a ma nicivo ne imeem. Ani daljna za gaz, ani daljna za vseo, ani daljna, daljna, daljna: A ma delaem svaiu delo i padamaem respublicu, economicu, i u nas dela idut lucisa." Nu asta-i clar ca nu este chiar asa; noi cunoastem mai din adanc ca toata chestiunea asta, asazi e oprit cat de cat Sheriful. Sheriful este nu blocat, dar sa vorbim asa mai corect, este sub ghidul Ucrainei, adica si al Rusiei. Banii astazi pusi toti cu orice pret de a inlatura restantele; au mari restante, doua luni pe pensii, n-au salarii, dar sunt unele localitati unde de 10 ani nu s-a mai primit pensiile. Asa ca nu au cu ce se lauda cu economia lor, dar in realitate, eu tin minte cand domnul ex-ex-presedinte - d-l Snegur a vorbit si a spus ca "da, astazi pot sa ne impace si sa ne aduca pace aici numai reprezentantii tarilor care nu-s implicate-n conflict" si mergea vorba de NATO s.a.m.d., unde cu parere de rau, d-l Snegur, asa am avut parerea, ca o cam "tormozat" el chestia asta, nu stiu din ce cauza s-a speriat, neavand in vedere ca, din presa, tarile straine au sustinut. Si astazi, daca sa luam dupa ex-presedintele, Lucinschi, el n-a avut nici un interes in chestiile astea, ca sa faca pace, sa fac unire, el a avut interesele lui economice. Poate, Dumnezeu mi-i martor, adica, sa vorbim asa, mai adanc, vazand fotografiile domnului Lucinschi brat la brat cu Smirnov si cu feciorii prin America si prin alte localitati, fiind secrete de tara romana, de tara noastra moldoveneasca, s-a vazut cam care si incotro se duc. Nu e secret ca numai o tara straina poate sa puie la punct toate prostiile care se fac astazi. Care vorbesc ei despre blocada economica, nu este o blocada economica, este o blocada de a recunoaste tara in care ei locuiesc, unde lor nu le convine. Numai prin actiuni a Sfatului Europei concrete, prin actiuni NATO, prin actiuni ale americanilor, nemtilor, sau oricine ar veni ca sa scoatem arda asta de sloveni de aicea, care au interese concrete si care n-or sa faca niciodata pace in regiunea asta. Daca sa luam soldatii de pacificare, salariile la toate armetile astea pacifice, care soldatul nostru primeste trei copeice, un 10-15 lei, ofiterul primeste undeva la 60-70 $, dar rusii primesc 300-500-700, ucrainenii la 700$ primesc! Ei or sa vreie sa plece, cu atat mai mult cu cat lor le merge inca leafa si acolo unde ei, de unde-s amplasati incoace? Si nici un pericol! Pe ei nimeni nu-i ataca, nimeni nu-i impusca, nimeni nu-i sperie, adica ei in afara de asta, cara cu bun-suflet, cu esaloanele bunurile noastre de aici cu preturi reduse, pe care le duc acolo si fac buissness, tot reprezentantii Rusiei, Ucrainei, s.a.m.d. Astfel, inca o data vedem ca nu-o sa faca aceste parti pace in regiune. Lor le convine asa cum e, iar noi, daca suntem moldoveni si ne-au invatat sa aplecam capul la tot, ca sa ni-l taie sabia, l-am aplecat si ne gandim: cine o sa vie urmatorul ca sa faca aceea ce trebuie sa facem noi? Cu parere de rau - iar ma intorc la istorie - noi am incercat sa ne aparam cat de cat demnitatea in regiune, noi nu ne-am dus cu atac ca sa-i cucerim, demnitatea noastra, demnitatea poporului, adica sa pastram ceea ce avem. Pentru asta si am fost tradati, am pierdut mii si sute de cetateni, sute si sute sunt in general pierduti si nici nu stim unde sunt ei, unde le putrezesc oasele, s.a.m.d. Adica si ca sa-i aducem pe rusi ca sa ne impace: Doar astazi, daca sa iei nu presa Republicii Moldova, dar presa regiunilor din stanga, Tiraspole, Bender, care le au si sa faci cat de cat o analiza intr-insele, se vede destul de clar cum cu Armata 14, cum cu tancurile, cum cu ofiterii, ce rol a avut acelasi Gregorev Lebedev care a venit sub numele Grigorev si pe urma a stat Beloe Lebedi, pe urma Ceornaia Lebedi, adica el insusi a recunoscut ca nu au fost rusii corecti cu actiunile asupra republicii noastre, cetatenilor nostrl, moldovenii nostri, nu sunt acei agresori pe care i-a vazut el cand l-au trimis aici, sa lupte cu noi. E foarte just de vorbit ca noi n-am luptat cu Transnistria, asa s-a numita partea stanga a Nistrului. Noi am luptat cu Armata 14, cu o armata regulata care a invoit banditeste sa se imparta pe forme de femei, de copii. Armele si munitiile la cazacii care veneau, care erau trimisi mai bine spus, din Rusia, din Leningrad, Moscova, Krasnadarsk, de unde vrei, cati au fost retinuti de noi si verificati, care erau fosti puscariasi, fosti angajati in armata Rusiei, sau veneau ca pensionari prin treacat prin partea noastra. Noi cunoastem precis cate tancuri au fost in regiune, noi ca atare, tancuri nici n-am avut, dar daca sa vorbim de curent, daca te-ai pornit la bataie, ori te bati, ori fugi, sau nu te baga de loc. Dintre acelea cu ce ne-am ales noi este fuga din regiune care a fost, ca sa vorbim asa, cat de cat ocupata de noi, adica nu ocupata, dar era sub controlul nostru, a Republicii Moldova, unde iar demnitarii e clar ca eu nu stiu dupa ce s-au condus d-l Snegur cu adjunctii lui, cu sufleurii lui, care au dat comanda sa ne retragem, e clar ca asta a fost, din presupunerile noastre, sub influenta Rusiei, unde s-a vorbit ca ei intr-o ora sunt la Iasi, daca va trebui. Poate nu-s corect spunand aceste cuvinte, dar nu s-a vorbit din partea Rpublicii Moldova, dar a Transnistriei, din Tiraspol, din Armata 14, chiar si Rusia, adica din colonii, generali pe care cat de cat ii cunoastem si daca intr-o regiune avcem contacte cu dumnealor, unde poate din acesta cauza si nu am avut atat de multe atacuri. Adica am avut, am avut foarte multe, dar cand trebuia sa se retraga si au impus ca toti din aceasta regiune sa se retraga inspre Bolboaca, noi am ramas cu un grup mic si totusi tancurile incoace n-au venit, adica agresivitatea din partea lor a fost mai slaba, unica ca am fost bombardati. Totusi, asta este tehnica de lupta pe care o duceau, dar pe malul Nistrului erau cat vedeai cu ochii tunuri, dinamite care apartineau armatei 14. Actiunile pe care dorim sa le realizam astazi ne fierb in suflet de zeci de ani, dar n-am avut in primul rand sustinere de la primar, care spunea: "daca va trebuie, faceti-va!". Astazi fiind eu primar, de acum trei ani de zile, de tot atata timp ma framant si totusi, ideia este, dar ne lipseste sustinerea financiara. De a iesi cu idei, noi multe idei purtam in suflet, dar daca nu este sustinere financiara, ce poti sa faci? Adica, sa vorbesti doar. Astazi, cat de cat avem sustinerea multor localitati, unde baietii au convorbit si sunt gata, este convorbit si este gata sa ne sustie judetul, deasemenea s-a vorbit cat de cat cu d-l Tarlev, sa-i predam ideile si tot cred ca o sa ne sustie; cu oamenii din teritoriu am vorbit si tot o sa ne sustie, chiar sunt peste zece mii de lei de acum stransi, adica noi deja putem sa incepem oarecare lucrari de proiectare. Dar daca vom incepe si speram ca daca vom fi mai activ, o sa inaltam totusi. Si prima piatra, la 19 iulie, la zece ani vrem s-a asezam si s-a punem la un loc de vaza in teritoriu. Si iarasi ne intoarcem la razboiul informativ: zeci si zeci de monumente au construit pe partea stanga a Nistrului. Noi, o cruce sanatoasa n-am pus pentru baietii cei care au cazut. Chiar daca oamenii de buna-credinta, prin oras au ridicat cate o cruce unde au mai cazut, caci ii cunoastem pe unii si acelea s-au scos, si s-au aruncat. Si este foarte dureros, pentru ca ideia aceasta nu trebuia sa vie de la primarie, ci de la conducerea republicii. Totusi, cat de cat, sa-i pastram in memorie pe cei care cu darzenie, cu eroism, s-au straduit sa pastram ceea ce am avut. Dar, cu parere de rau, toti tac si iarasi, nu stiu din ce cauza, c-or sa ne vorbeasca deja si prin Europa, durerile sunt mari, dar, ce sa facem? trebuie sa mergem ininte, suntem optimisti!


T.S. - Ma impuneti iarasi sa ma intorc, nu stiu cum, adica strict cu fata inspre tot ce avem. Iata daca luam localitatea Varnita, incercam sa colaboram cu dansii, pentru ca asa iese: avem retele electrice unice; avem retele de gaz unice; evem retele de telefonizare unice; retele de apeduct, dar cu parere de rau, multe din aceste parti, chiar si apeductul, 75 - 80% de apa, orasul o primeste de la Varnita. Si vrei, nu vrei, cand e vorba sa facem niste lucrari de amenajare, de intreprinderile care se afla in teritoriu, s.a.m.d., raspunsul este: "dar de ce trebuie?" Ca iata casa asta cu 5 etaje din centru, este astazi partial al orasului Bender. E sanatos? Nu e sanatos! Este primarie, trebuie sa fie la primarie! Dar ei raspund asa: "d-le primar, linistiti-va (ei cu mine numai cu "domnule" vorbesc) conform Constitutiei PMR, articolul 14, Varnita intra in componenta Prednestrovskai, maldavskai respubliche. Ce probleme faci matale?" Zic: "bine mai, atunci ajutati, haideti sa facem: "nu, nu la Chisinau." "dati sa facem drumul: " "n-avem bani." "cum mai, strigati c-aveti bani, doar aveti localitate!". Un cartier in nord - e al orasului Bender. Avem 13 intereprinderi, Uzina JBT, Uzina JBEPKD, Timu s.a. care sunt pe teritoriul Varnitei, ei s-o pun orasului! Asta ce, e sanatos? Si impozitul funiciar nu-l platesc, si din toate nu vine nici un ban si nici n-ajuta cu nimic! Nu refuza, dar nici nu dau! Si orasul spune ca nu poate, caci n-are bani. Eu am analize concrete: cati bani trebuie sa plateasca pea pa, cati bani trebuie sa plateasca pe reteaua de curent electric, cati bani trebuie sa plateasca pentru alte cheltuieli: Si am declarat conducerii de varf, dar cu parere de rau astazi suntem blocati si n-avem dreptul sa impunem aceste intreprinderi sa se supuie admninistratiei publice locale. Si toate varsarile veniturilor sa vie in bugetul Republicii Moldova. E absurd! Paradox! Unde, daca sa ne uitam no ice s-a facut in partea stanga a Nistrului, doar a fost distrus tot ce era al Moldovei, 1. nici n-a intrebat nimeni; si 2. s-au format niste intreprinderi mixte: Moldova cu Romania, cu PMR asta, asa-numit si tot le-au inchis! Si in general, este as-numitul ucaz Smirnova: transport i proci rumanschi, na teritoriaPMR ne prapuscati! Nici tranzitul sa nu treaca prin PMR! Iata, asta este realitatea! Si iata, adica noi vrem cu dansii sa avem ceva in comun? Doamne fereste! Unde milioane se invartesc, limba comuna cu milionerii n-ai sa gasesti!

I.M. - Cum va numiti, si ce puteti sa spuneti despre localitate?

T,S. - Eu sunt cetatean al Republicii Moldova, patriot al neamului si combatant, luptator pentru dreptate si primar al satului. Am fost ales printr-o lupta cu darzenie, cu ani de zile prin judecati cu partea opusa si ma numesc Tudor Serbov. Sunt nascut in anul 1947. Pana acum am executat functia de director general al S.A. "Mecanizatorul". Localitatea are 6 150 de locuitori, in scoala avem 785 de copii, dintre care, cam doua sute de copii sunt refugiati din Parcani, Bender, Tiraspol, Cartierul Nord, si din alte cateva satucuri de unde vin copiii aici. Nu ne incap copiii in scoala, arendam pe teritoriul satului, iarasi este absurd! Avem scoala rusa a orasului Bender la Cartierul Nord, pe care de unde arendam clase pentru copiii moldoveni, romani, care locuiesc la Cartierul Nord si in partea de sat respectiva. E greu, si cer si plata. Unica nu putem gasi cai de rezolvare. Noi anul trecut am inceput sa hranim copiii; am restaurat cantina, am cuparat alimente si timp de o luna si jumatate am hranit copiii, pe care suntem obligati sa-i hranim. Avem cam 400 de copii pe care trebuie obligatoriu sa-i hranim. La intai septembrie am inceput sa-i hranim, cu hrana normala: ciai, lapte, terci, peteuri, paine, de doua ori pe saptamana carne: adica ne straduim. Mai tarziu, prin octombrie-noiembrie am inceput sa hranim inca 90 de copii din familii sarace. Ne-am mai intarit, si dupa vacanta de iarna am inceput sa-i hranim si pe acesti 200 de copii refugiati si au aparut nemultumiri, caci pe acesti straini ii hranim sip e ai nostril nu si "ne-am mai strans cureaua" de prin alte parti si astfel, de la 1 februarie, toti copiii, de la clasele 1-11, 100$ beneficiaza de hrana. Am avut neplaceri din cauza ajutoarelor acestea, fiindca noi le-am indreptat spre copiii mici si pe urma am avut unele neplaceri.