Interviuri

"Sunt mama a doi elevi din scoala, doi liceeni, care sunt nevoiti, sarmanii, sa-si faca studiile dupa-masa, de la ora 13 pana la 16:40, fiindca nu avem unde invata si n-avem unde face carte. Scoala, ca atare, nici nu are o cladire asa cum ar trebui sa aiba o scoala, fiindca noi suntem repartizati in trei cladiri, dintre care doua cladiri, pe care le numim auxiliare, pentru ca gradinita nu este scoala si ocolul silvic, cu atat mai mult nu este scoala. Scoala este numai scoala-internat, dar deoarece acolo se ocupa copiii din scoala-internat, noi suntem nevoiti sa facem lectii numai de la ora 13 pana 16:40, fiindca la ora 17 vin copiii la meditatii, si noi nu avem nici o posibilitate ca sa ne ocupam un pic adaugator cu copiii, sa mai facem niste cercuri sau consultatii, sau pur si simplu sa ne intalnim cu copiii, ca noi am vrea si copiii vor, dar nu avem unde."

I.M. - Doamna Melenciuc, dar ce credeti despre rezolvarea conflictului, sunteti optimista? Si daca fortele mediatoare au un rol, se va rezolva problema aceasta, si daca trebuie ca organismele internationale, NATO, OSCE, ONU, cine credeti ca ar putea sa faca ordine?

M.E. - M-ati intrebat de optimism si vreau sa va spun ca de fapt sunt o fire optimista, dar cu parere de rau, timp de zece ani, optimismul meu diminueaza si mi se pare ca o sa ajunga la zero. Cand s-au inceput toate conflictele acestea, copiii mei erau in clasa a 4-a si altul in a 3-a si m-am gandit: "ei bine, nu anul asta, la anul, nu peste doi ani, peste trei ani, dar totusi o sa fie mai bine si o sa ajungim la ceva mai bine. Totusi, nu se vede deloc lumina, si parerea mea este ca atata timp cat Moscova o sa aiba aici interesele sale si-o sa se amestece in trebile Moldovei, atata timp n-o sa fie rezolvata situatia, fiindca asta numai de la Moscova vine. Asta-i parerea mea si inca ma doare foarte mult ca nimeni din guvern, din parlament, din conducerea tarii, cand a fost chiar si Snegur, si d-l Lucinschi si d-l Voronin in ziua de astazi, sau "tovaras" poate sa-i spunem, nu stiu, nimeni nu spune sus si tare ca Moscova se amesteca in treburile Republicii Moldova. Ceea ce face de pilda Savarnadza in Gruzia, sau ceea ce fac altii, care cumva, cumva isi solutioneaza chestiile sale. Eu nu inteleg din ce cauza, numindu-ne noi Republica Independenta, trebuie san e supunem cuiva. Da, suntem prieteni, suntem tovarasi, dar "frate, frate, dar branza-i cu bani", asa cum zice o vorba a poporul nostru moldovenesc. Asata-i parerea mea. Nu stiu, nu se vede deocamdata. Intr-un timp poate ne gandeam la organismele internationale, dar mi se pare ca nici organismele internationale nu pot sa faca nimic, fiindca atatea intruniri s-au facut, atatea tratative si tot stamp e loc; nu se misca absolut nimic spre bine. Ceea ce compromise se fac, se fac din partea Republicii Moldova pentru Transnistria; Transnistria nu merge si absolute nimc nu ne da noua; nimic absolut!

I.M. - Ce credeti ca ar trebui sa faca de pilda conducerea de la Chisinau ca sa resolve conflictul?

M.E. - Eu am spus primul pas care ar trebui sa fie: in primul rand, la conducer ear trebui sa fie niste oameni care intr-adevar sunt cu trup si suflet pentru poporul nostru. Un Stefan cel Mare, dar pe care nu stiu daca o sa-l avem vreodata. Nu stiu, pentru ca toti joaca, danseaza sub muzica Moscovei.