In 1989, cand a fost adoptata legea cu privire la limba de stat, scoala noastra a trecut la predare in grafia latina, de la 1 septembrie 1989. Si s-a invatat in scoala in grafia latina pana in 1992. In '92, dupa ce Transnistria a ocupat acest teritoriu cu forta, cu ajutorul Armatei 14 a Rusie, cu forta, toate scolile cu predare in limba romana au fost impuse sa treaca la predarea cu grafie chirilica. Printre aceste 47 de scoli a fost si Scoala nr.1 din Grigoriopol. Au venit innarmati in scoala cazacii cu pistoale-automat Kalasnikov si au impuscat literile in grafia latina. Directoarea care era atunci, d-na Saiinsus Claudia a fost concediata din serviciul ca directoare si a venit ca director al scolii un fost militar, Ivan Arsenev.
Tot colectivul pedagogic care a incercat sa se opuna impotriva legilor transnistrene, au fost pusi practic in genunchi si supusi unor astfel de conditii, cand nu aveau de ales: ori lucrau si executau ordinile lor, ori erau dati afara. Pe atunci, eu lucram ca profesoara de limba romana intr-o scoala rusa si deoarece n-am vrut sa ma supun acestor ordine am fost concediata si practic, din '92 pana in '96 eu n-am avut serviciu.
Asta era o metoda de-a lor de a izola oamenii care aveau alte pareri decat ale lor, care nu se supuneau separatismului. In '96 a fost adoptata de catre Sovietul Suprem al Transnistriei o lege, conform careia s-ar permite deschiderea unor scoli nestatale in Transnistria, cu predare in oricare limba: engleza, franceza, printre care si romana.
Noi, parintii, afland despre aceasta lege, dar necitind-o, pentru ca era departe ascunsa de ochii oamenilor, dar chiar din auzite, am inceput sa organizam acest lucru. Am adunat 640 de cereri de la 720 de copii, cati erau pe atunci in scoala, deci cereri de la parinti care doresc sa treaca la predare in limba romana. Autoritatile locale, in loc sa solutioneze aceasta problema, au inceput cu forta sa opreasca acest val de renastere nationala si cu ajutorul cazacilor veniti din Rusia, au inconjurat scoala, au dat afara copiii din scoala si profesorii care au fost in grupul de initiative, printre care si eu si alti trei profesori care erau mai active, am fost arestati.
Timp de o saptamana am fost tinuti intr-o inchisoare din Tiraspol si intr-o buna-zi, noaptea, am fost aruncati afara si trimisi acasa. Nu ne-au intrebat daca avem sau nu bani cu ce san e deplasam, pur si simplu ne-au aruncat in strada si mai tarziu m-au concediat din serviciu, adica in 1996 am fost din nou stabilita la serviciu, iar la 26 septembrie al aceluiasi an am fost concediata.
Atunci, parintii si pedagogii am facut o adresare catre Ministerul de Invatamant de la Chisinau, ministru pe atunci era d-l Caucas, ca sa li se permita clandestine predarea in garfia latina. Li s-a acceptat cererea si clandestin, timp de 5 ani am adus manuale pentru scoala din Grigorionopol si cu mare frica, fiindca profesorii si-au luat raspunderea asupra lor, dar fiindca nu erau si nici in ziua de azi nu sunt manuale, nici macar in grafia chirilica, pentru ca copiii nostril sa poata invata, pentru ca autoritatile transnistrene nu editeaza asa manuale, au adus niste manuale vechi, de prin regiunea Odessa, niste manuale de 20-25 ani vechime si le-au pus in fata copiilor, ca copiii sa invete dupa aceste manuale, dar noi, cu ajutorul parintilor, am adus in fiecare an manuale care se editau la Chisinau. Si fiind profesorii platiti cu salarii simbolice, chiar si din partea Chisinaului, chiar si asa, in septembrie scoala noastra va imlini 6 ani de cand are statut clandestin.
Anul trecut, a fost din nou o incercare cu instantiile internationale a OSCE-ului si ONU, unde d-lor au ridicat aceasta intrebare fata de autoritatile transnistrene ca de ce nu li se permite bastinasilor sa invete in grafia pe care o doresc ei. D-lor au raspuns ca nu ca nu li se permite, dar nu sunt asa doritori, adica toti practice in Transnistria vor sa invete in grafia chirilica, ceea ce este absurd. Si atunci, eu fiind prezenta acolo, am zis ca cererea noatra din '96 aste inregistrata aici si trimisa la Minister, si acum ne-am adresat cu rugamintea de a ni se permite sa trecem la grafia latina, cu programul de predare a Republicii Moldova.
Astfel, incepand cu anul trecut, din 2001 si pana acum, noi suntem intr-un conflict cu Ministerul Invatamantului din Tiraspol si cu autoritatile locale. Ei fac tot posibilul ca aceasta scoala san u se deschida. Si ceea ce priveste tarile-garant, trebuie sa va spun ca noi nu suntem deloc multumiti de aceste tari-garant, pentru ca ei nu solutioneaza problema si practice nu se implica in a solutiona aceasta problema.
Noi am facut mai multe adresari catre presedintele Federatiei Ruse si presedintele Ucrainei si nu am primit nici un raspuns. Dupa aceasta am facut o adresare catre ambasadorii Rusiei si Ucrainei, ca tari-garant pentru solutionarea acestei probleme. Din pacate, nu am primit nici un raspuns si de aceea cred ca aceste tari nu-si fac datoria si noi, cei care avem aici de suferit nu mai avem incredere in ei si cred ca conducerea de varf a tarii si Consiliul Europei si celelalte tari din Europa, poate ca ar trebui sa atraga o atentie mai mare acestui conflict transnistrean, pentru ca aici este problema principala: incalcarea drepturilor omului si mai ales, a copilului!
Copiii se tem sa scrie si chiar sa tie in mana o carte in grafie latina, pentru poate fi lovit, sau cartea poate fi rupta, distrusa, de oricine. De zece ani acesti copii stau cu aceasta frica. In fiecare zi, se tem ca de cineva va fi pedepsit. Eu cred ca aceasta este o problema extraordinar de mare si ar trebui sa se ieie niste masuri mai urgente, ca in timpul cel mai apropiat aceasta problema sa se resolve. Nu se mai poate trai intr-un astfel de cosmar, cu astfel de frica! Daca sa vorbim de Cecenia, ca cecenii sunt teroristi, atunci cine sunt cazacii veniti di Rusia si Ucraina? Nu-s aceiasi teroristi? Si de ce Rusia si Ucraina sunt caranti al acestui conflict, daca stie toata lume ca si Smirnov este cetatean al Rusiei conduce cu aceasta tara-fantoma, care este Transnistria? Nu pot sa cred ca Putin n-ar putea sa ieie masuri mai drastice cu cetatenii lui, al Rusiei. Cel mai dureros este ca conducerea de varf al tarii nu ia nici o atitudine serioasa! Noi nici pana azi nu stim pozitia oficiala a conducerii Republicii Moldova fata de aceasta problema a Transnistriei. Asta intereseaza pe toti cetatenii Republicii Moldova: pozitia lor fata de aceasta problema!
Si in privinta scolii: am avut mai multe intalniri: 4 intalniri cu prim-ministrul si de fiecare data ni s-a promis ca se va rezolva problema in timpul cel mai apropiat, dar pana acuma nici unul nu ne-a dat un raspuns concret, deoarece am pus de fiecare data intrebarea: noi vrem sa stim, care este pozitia conducerii Republicii Moldova, fata de aceste 7 scoli din Transnistria, plus Scoala-Internat din Tighina si ce va intreprinde conducerea Republicii Moldova, pentru ca de la 1 septembrie aceste 8 scoli sa inceapa procesul de invatamant normal. Deocamdata, acest raspuns nu-l avem.
M.S. S-a discutat: despre intalnirea cu prim-ministrul, privind problema scolilor din Transnistria.