Dle Socor, ati venit la Chisinau cu o misiune, si anume, sa participati la un simpozion. Putem sa profitam de aceasta prezenta pentru a pune in discutie mai multe chestiuni legate de comentariile care apar in presa, subiectele politice, economice din aceasta campanie electorala. Am dori sa va intrebam chestiuni importante despre situatia geopolitica. In primul rand, am vrea sa va intrebam ce rezonanta a avut recenta vizita a ministrului rus de Externe, Serghei Lavrov, in Republica Moldova, pentru ca s-au facut multe speculatii in presa de la Chisinau. Unii mentionau ca Lavrov a venit la Chisinau ca sa-l sustina pe presedintele tarii Vladimir Voronin in aceasta campanie electorala, altii au declarat ca a venit pentru a-l sustine indirect pe liderul PPCD, Iurie Rosca, iar altii au spus, pur si simplu, ca a fost doar o vizita protocolara. Care este opinia Dvs. in calitate de comentator politic?
- Am venit la Chisinau pentru a participa la un simpozion al Colegiului European si, totodata, am tinut si o prelegere la Centrul de Informare NATO de la Chisinau. Referindu-ma la semnificatia vizitei lui Lavrov la Chisinau si la intalnirea preconizata a presedintelui Republicii Moldova, Vladimir Voronin, cu presedintele rus Dmitri Medvedev, care urmeaza sa aiba loc in curand, vreau doar sa mentionez ca, personal, nu ma tem de aceste intalniri si de astfel de vizite. Consider ca ne aflam intr-o situatie foarte obisnuita si normala in politica atat interna, cat si internationala, in care doua parti cu interese opuse incearca sa se foloseasca una pe cealalta pentru motive tactice pe termen scurt. Rusia nu are niciun pic de incredere in presedintele Voronin si, practic, in toata clasa politica din Republica Moldova, indiferent de culoarea politica. De fapt, Kremlinul nu are incredere in nimeni, decat, poate, in KGB, devenit astazi FSB, si alte servicii speciale. Federatia Rusa nu are iluzii si idealuri. La fel procedeaza si conducerea Republicii Moldova, care nu are niciun pic de incredere in Moscova.
Conducerea de la Chisinau s-a fript in anul 2003 cu Memorandumul Kozak si, de atunci, a invatat lectia necesara. Desigur, guvernarea actuala a venit la putere in anul 2001 cu iluzii despre Federatia Rusa, insa aceasta a spulberat respectivele iluzii. Domnul Voronin si echipa sa au invatat inca din anul 2003, si nici nu au facut un secret din asta, ca Rusia vrea sa ne resubjuge. Acum sa ne punem in situatia conducerii Republicii Moldova, care doreste sa rezolve problema Transnistriei. In anul 2005, pentru prima data dupa 14 ani, Occidentul s-a implicat serios in eforturile de a rezolva prin mijloace diplomatice problema transnistreana. In acea perioada, Chisinaul luase deja optiunea proeuropeana a tarii, lucru dorit de Occident. In 2005, Occidentul raspunde, se implica activ pe plan diplomatic in problema rezolvarii problemei Transnistriei. Ce a urmat? Au urmat dezamagiri. SUA, NATO si Uniunea Europeana au intrat in complicatii neprevazute si contraproductive pentru Occident, aici este vorba de Afganistan, Irak, confruntarea cu Iranul si, mai recent, criza economica. Jucatorii occidentali nu mai au astazi aceeasi forta si aceeasi motivatie in Republica Moldova pe care o aveau in anii 2004 si 2005. Totusi, conducerea Republicii Moldova are obligatia constitutionala sa faca toate eforturile pentru a reintregi tara, presedintele trebuie sa tina cont de toti jucatorii. Oricare ar fi presedintele tarii, el are obligatia, nu numai prin Constitutie, dar si pe plan moral si omenesc, sa incerce orice posibilitate pentru a reintregi tara. Chiar daca sansele apar mici si chiar daca incercarea nu reuseste, presedintele si istoria trebuie sa poata spune mai tarziu ca s-a incercat tot posibilul.
Din aceste motive cred ca este firesc pentru presedintele Voronin sa incerce sa discute aceasta problema cu ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, si cu presedintele rus Dmitri Medvedev. Acest lucru nu inseamna deloc ca presedintele tarii ar incerca sa ocoleasca formatul international 5+2, nu inseamna deloc ca ar lucra pe la spatele Occidentului. Din contra, presedintele Voronin a spus foarte clar, in special, in interviurile din presa rusa, ca singura baza legala pentru rezolvarea problemei Transnistriei este legea adoptata de Parlamentul de la Chisinau in luna iulie 2005 si ca orice decizie va putea fi adoptata numai in formatul international 5+2. Din aceste motive, in niciun moment, nu pun la indoiala buna-credinta a presedintelui Voronin in aceasta privinta. Din contra, cred ca dumnealui si-a asumat constient riscuri politice interne ca tocmai in ajunul alegerilor sa se expuna la riscul de a fi criticat de catre opozitie pentru ca face acest efort de ultim moment. Orice presedinte se gandeste la mostenirea istorica pe care o lasa, de aceea, pentru domnul Voronin va fi foarte important sa poata sa spuna istoriei ca a incercat absolut totul pentru a reintregi tara. Desigur ca Rusia urmareste scopul ei foarte perfid, care este urmatorul: Federatia Rusa incearca sa ofere presedintelui moldovean nu rezolvarea reala, dar o asa-numita solutionare a problemei transnistrene intr-un mod care ar introduce reprezentantii Tiraspolului in cercul de decizii din Chisinau, prin Parlament si prin Guvern, si care ar conferi Rusiei rolul de arbitru constitutional intre Chisinau si Tiraspol, intr-o Moldova reintregita.
Rusia doreste sa ofere Republicii Moldova, in ajun de alegeri parlamentare, o asemenea reglementare, care ar pune Kremlinul in controlul aranjamentelor constitutionale din Republica Moldova si ar da Moscovei posibilitatea sa intoarca Moldova indarat de pe calea europeana.
Daca domnul Voronin semnalizeaza din start ca nu va accepta asa ceva, atunci Rusia nici nu va propune acest tip de solutie si se va lasa pagubasa, asteptand vremuri mai bune si poate vine vreun Vasilica la putere in Moldova. Daca Moscova simte ca Voronin din start respinge asa ceva, atunci Rusia nici nu va face propunerea, pentru ca Moscova nu mai vrea sa sufere inca o lovitura la adresa prestigiului ei, cum a suferit atunci cand a fost respins Memorandumul Kozak. Cand domnul Voronin a respins acest memorandum, a dat prestigiului Rusiei o lovitura foarte dureroasa, pentru care Kremlinul nu l-a iertat nici pana in prezent. Dar daca Rusia totusi se incumeta sa faca o oferta referitoare la asa-zisa solutionare a problemei transnistrene, atunci aceasta oferta va fi examinata, atat de Presedintia Republicii Moldova, cat si de partidele politice din tara, de analisti interni si externi si, bineinteles, de Guvernul american si de Uniunea Europeana, prin intermediul formatului 5+2.
Vor fi o multime de factori care vor evalua o posibila oferta din partea Rusiei, o multime de ochi si minti se vor concentra asupra unei posibile oferte rusesti. Iata de ce nu am nicio teama ca Voronin ar putea sa faca unele concesii, ca ar putea sa faca cedari pe ultima suta de metri sau ca Rusia ar putea intr-un fel sa izoleze sau sa pacaleasca Moldova. Aceste vremuri au trecut definitiv. Cred ca eforturile lui Voronin merita sprijinul societatii si a partidelor din Republica Moldova si ca ar fi un lucru foarte gresit daca problema reintregirii statului ar fi politizata si introdusa in contextul electoral. Aici e vorba doar de interesul national.
- In presa s-au putut vedea mai multe speculatii despre faptul ca Lavrov a venit la Chisinau pentru a-l sustine pe Voronin sau Rosca. Dvs. cum comentati acest lucru?
- Spre deosebire de anii trecuti, Moscova nu mai are aliati viabili sau eficienti in Republica Moldova. In alegerile din anul 2005, Rusia a avut aliati, ne aducem aminte foarte bine ca Serafim Urechean, Dumitru Braghis si altii apareau toata ziua la televiziunile rusesti, Moscova facea propaganda pentru partidele acestor politicieni, iar ei, la randul lor, faceau propaganda pentru Rusia. Era clar ca acesti politicieni isi aruncasera zarul norocului lor politic pe partea Rusiei. In anul 2009, situatia s-a schimbat, deoarece, intre timp, Republica Moldova a avansat foarte mult pe calea europeana si nu mai poate fi intoarsa indarat decat cu forta. Deocamdata, cel putin, Rusia nu are aceasta forta, dar, fara indoiala, are dorinta. Serviciile speciale ale Moscovei monitorizeaza mersul politic al Republicii Moldova si constata, in prezent, ca in afara de Vasilica nu au, practic, pe nimeni.
Pe de alta parte, din punctul de vedere al Rusiei, au aparut cateva lucruri care nelinistesc Kremlinul. A aparut un partid unionist care, pentru prima data, poate sa intre in Parlament, este vorba de Partidul Liberal. Nu iau in serios retorica lor unionista, pentru ca o consider complet ineficienta si nu se bucura de niciun fel de sprijin pe plan european si nici chiar in Romania. Uniunea Europeana descurajeaza orice aspiratie unionista, fie in Romania sau Republica Moldova. Retorica de tip unionist a Partidului Liberal este o pura tactica oportunista electorala. Moscova nu cunoaste aceste subtilitati si chiar la cele mai inalte nivele la Kremlin, la Ministerul rus de Externe, in serviciile speciale, Moscova sufera de ceea ce se numeste paranoie, o frica exagerata de dusmani inchipuiti. Oricat de brutala ar fi Rusia, dar ea este foarte brutala si are multa forta si cinism, Moscova are aceasta caracteristica