Directorul Liceului românesc „Lucian Blaga” din Tiraspol, Ion Iovcev, are anul acesta mai multe emoţii în prag de nou an şcolar. Nepoţica sa, Mihaela, va merge în clasa I-a „la şcoala lui bunelu’ ”. El speră ca autorităţile transnistrene să nu strice sărbătoarea Mihaelei, dar şi a celor 300 de elevi ai liceului.
- Dle Iovcev, în fiecare an, înainte de 1 septembrie, autorităţile separatiste creau probleme şcolilor româneşti din Transnistria. Ce se întâmplă anul acesta?
- Deocamdată, e linişte. Pentru administraţia locală noi parcă nici n-am exista. Totuşi, în orice moment ne putem aştepta la provocări. În septembrie expiră contractul de închiriere a clădirii şi va trebui să-l prelungim.
- Oare când veţi întâmpina 1 septembrie fără frica unor provocări?
- Cu regret, suntem încă într-o regiune separatistă, ca nişte ostatici în propria ţară. Şcolile româneşti din Transnistria sunt ca o oază de speranţă şi ar fi păcat să le pierdem. Noi facem tot ce ne stă în puteri, ca să rezistăm, dar avem nevoie de susţinere.
- Ministerul Educaţiei de la Chişinău vă ajută?
- Ne ajută, deşi ar putea face mai mult. Bunăoară, avem nevoie de un autocar, pentru a transporta elevii domiciliaţi în localităţile învecinate.
- Anul acesta aţi avut prima promoţie de absolvenţi de liceu. Ce sentimente aţi trăit?
- Bucurie şi mândrie. Majoritatea celor 28 de absolvenţi au luat note bune şi foarte bune la BAC, trei elevi au avut chiar „zece” pe linie. Cam 70% dintre discipolii noştri au fost admişi la studii universitare finanţate din buget. Câţiva au depus dosarele pentru bursele din România.
- Ajunge presa de limbă română la Tiraspol?
- În vânzare nu-i deloc, dar abonăm câteva ziare, cumpărăm când venim la Chişinău. Există şi internetul, aşa că vă citim permanent. Am tot respectul pentru publicaţiile de limbă română, inclusiv pentru TIMPUL. Fără mass-media şi organismele internaţionale, n-am fi rezistat în aceşti ani.
Timpul, Alina Ţurcanu