Ştiri

Obiectiv vorbind, republica separatistă "a îngheţat", s-a conservat într-o stare ciudata. Fundalul ideologic este similar cu ultimii ani ai perioadei sovietice, cultul războiului civil teribil, un omagiu sincer adus armatei, dulcea nostalgie pentru vremurile sovietice, sunt etalate prin toate monumentele înălţate lui Lenin. Ele nu au fost distruse sau înlocuite. Toate acestea constituie caracteristicile ale unui naţionalism pan-slavon, care s-a format nu de la sine, dar fiind alimentat de război "cu românii". Pentru a fi mai exacţi - cu naţionaliştii moldoveni, care au decis că Moldova şi, în acelaşi timp, Transnistria trebuie să devină parte din România Mare.

Transnistria are moneda proprie şi un statut juridic fragil al cetăţenilor. Însă, ea este ca o valiză fără mâner - Europa e prea departe, până-n Ucraina cu ea nu vei ajunge, dar opinia publică liberală din Rusia nu o va înţelege. În aceste condiții, lumina la capătul tunelului pentru Transnistria nu a existat, şi nu există.

A existat o speranţă şubredă de reintegrare cu Republica Moldova. Oamenii obișnuiți credeau că cele două maluri ale Nistrului erau cât pe ce să se unească, regimul de frontieră a devenit mai facil. În Bender şi Tiraspol au început să revină moldovenii cândva expulzaţi.

 Pe ambele părţi ale frontierei înţelegeau că nu se mai poate de trăit în felul acesta în continuare, este timpul pentru gesturi diplomatice de apropiere, dar totul a fost  surpat de un nou val post-revoluţionar. Pentru noii politicieni, problema transnistreană a devenit un obiect de PR. În timpul campaniilor electorale, Transnistria a devenit cea mai mare pentru Moldova. Din cauza Transnistriei, Moldova nu este acceptată în NATO, nu i se permite integrarea în UE, şi chiar nu este posibilă unirea cu România deoarece în patria contelui Dracula nu vor să vadă ursul rus cabrat.